Blog

Cât de relevante pentru învățare mai sunt conținuturile manualelor școlare într-o lume în continuă metamorfoză, schimbare, transfigurare, în care identitățile se ciocnesc, se topesc, se oglindesc sau, dimpotrivă, se opun?

Educația nu este numai despre ce, ci și despre cum – cum învățăm, cum predăm, cum corelăm teoria cu practica. În “Învățarea vizibilă. Ghid pentru profesori”, John Hattie analizează cei mai importanți factori pedagogici pentru un proces de învățare complet, de succes – iar factorul principal este profesorul. Hattie afirmă: “În timp ce buna programare a autobuzelor școlare, facturile la utilități și ședințele administrative lungi pot fi necesare pentru a face o școală să funcționeze, adevărata dispută este legată de caracterul, calitatea și impactul influențelor pe care le avem asupra elevilor.“

De câțiva ani încoace, în băncile școlii stă o generație profund diferită de ADN-ul didactic al celor anterioare. Revoluția tehnologică a avansat semnificativ (și continuă să o facă, zi de zi), iar multe cercetări arată că până și sistemele educaționale avansate întâmpină dificultăți în a ține pasul cu noile paradigme de învățare. 

Adaptarea poate fi anevoioasă, iar schimbările pot fi privire cu reticență, cu scepticism, cu teamă. Totuși, stă în puterea noastră să ne regenerăm pedagogic și să privim deschis toate aspectele lumii moderne – inclusiv cele care sunt legate de identități sociale.

Teaching Across Intersections

Proiectul Erasmus+ Teaching Across Intersections își propune să aprofundeze cunoștințele profesorilor de gimnaziu și liceu cu privire la intersecționalitate ca instrument de incluziune și să le ofere abilități pentru a răspunde nevoilor diverse ale elevilor, ținând cont de gen, etnie, statut economic, religie, orientare sexuală, dizabilități și altele. Prin înțelegerea diversității ca un concept important, se dorește crearea unui mediu sigur și primitor în clasă.

Deși nu există ca atare în DEX, putem defini intersecționalitatea drept studiul unor identități sociale care se suprapun sau se intersectează, precum și sistemele de dominare sau discriminare asociate cu acestea. Ea examinează modul în care diferite categorii biologice, sociale și culturale cum ar fi genul, etnia, rasa, clasa, dizabilitatea, orientarea sexuală, religia, vârsta, naționalitatea și alte axe de identitate interacționează pe multiple și adesea simultane niveluri. Aceste identități multiple pot conduce, în unul sau mai multe contexte, la excluziune. De exemplu, o persoană poate să fie, concomitent, discriminată pe bază de sex, religie, dizabilitate – o femeie musulmană în scaun cu rotile. 

Proiectul este unul amplu, iar prima etapă a acestuia a implicat o analiză cantitativă și calitativă a câte două manuale din cele patru țări europene participante (un manual aparținând unei materii umaniste, iar celălalt – unei materii din domeniul realist) din perspectiva intersecționalității. În acest sens, un prim pas pe care îl facem către sprijinirea profesorilor în demersul creării unui mediu mai divers și mai incluziv în clasele lor este o vastă și valoroasă bibliotecă digitală în limba română de resurse educaționale pe tema intersecționalității, pe care o puteți accesa aici.  

Manualele școlare reprezintă un element important al actului didactic – foarte mulți profesori își axează predarea, exersarea, aprofundarea pe ele. Dacă actorii educaționali – de la elevi și părinți, la profesori și decidenți – devin cu adevărat conștienți de rolul pe care acestea le au în modelarea minților, credințelor, valorilor elevilor, prin proiectarea unor norme sociale între pereții școlii, devine imperativ să adoptăm o abordare intersecțională în analiza lor. În contextul actual, în care învățarea capătă valențe noi față de cele pe care le cunoșteam în trecut, trebuie să ne adaptăm unui tablou social divers, în care elevii vor căpăta o înțelegere cuprinzătoare, lipsită de stereotipuri a lumii în care trăiesc.

Câteva repere

Criteriile avute în vedere în analiza unui manual de limba și literatura română, respectiv a unuia de fizică, au fost următoarele:

• – Roluri sociale în funcție de gen (protagonist sau rol activ, respectiv rol secundar sau pasiv);
• – Sfera casnică: cel care îngrijește copiii, cel care îngrijește casa;
• – Sfera publică: meserii, sport, hobby-uri;
• – Femei și bărbați cu vârste sub, respectiv peste 55 de ani;
• – Orientarea sexuală;
• – Dizabilități fizice sau mintale;
• – Categorii socio-economice (sărăcie și bogăție).

Reprezentarea genurilor este relativ echilibrată în ambele manuale – atât femeile, cât și bărbații, împart responsabilitățile casnice, au cariere diverse și sunt vulnerabili emoțional, fără a primi etichete. Un lucru surprinzător despre cele două resurse didactice este că genul și rolurile sociale sunt distribuite mai uniform în manualul de fizică, care se presupune a fi văzută ca un domeniu „masculin” de către majoritatea societății, în timp ce, în cel de literatura română, femeile sunt menționate mai degrabă ca roluri pasive sau secundare. Deși paginile manualelor sunt încărcare de figuri feminine puternice, intrigante și inteligente, protagoniștii textelor din manualul de limba și literatura română sunt, în cea mai mare parte, băieți sau bărbați. Există anumite concepte care marchează diferențele și granița dintre trăsăturile masculine și cele feminine. Perspectiva socială despre comportamentul unei femei, respectiv al unui bărbat, în societate, a fost puternic influențată, de-a lungul timpului, de câteva teorii biologice și psihanalitice, constând în structuri cauză-efect fixe, imobile, care au definit normalitatea, felul în care un copil ar trebui să fie crescut (în funcție de timp și de spațiu).

Pe de altă parte, reprezentarea altor categorii sociale este minimală în manualele școlare. De pildă, ageismul (discriminarea bazată pe criterii de vârstă) nu este excesiv de pronunțat, iar imaginea pe care elevii o pot extrage din analiza lecțiilor din manuale este că procesul îmbătrânirii, trasat în tușe tradiționale, este unul care conduce către înțelepciune și influență în fața generațiilor tinere. De remarcat este că majoritatea personajelor din cărți sunt fie copii, fie tineri și reprezintă un set de trăsături comune (de exemplu, copiii sub 18 ani sunt interesați de lectură sau de subiecte legate de școală, fiind influențați în acest sens de unul sau de mai mulți dintre membrii familiei lor – mama sau bunica, de obicei -, iar tinerii sunt de obicei în căutarea sensului vieții lor și își găsesc, pe drumul anevoios către acest sens, un partener). Portretul oarecum idilic al vârstei a treia are avantaje – a construi contexte de dezbatere despre valori comune, despre tradiții naționale, despre importanța familiei.

În ceea ce privește minoritățile rasiale, fie ele etnice sau culturale, chiar dacă în manual există exerciții și texte despre interculturalitate, nu există o reprezentare clară a minorităților în vreun text, ceea ce duce la o comunitate mai degrabă omogenă decât la una diversă.

Fundalul economic pare unul prosper în majoritatea cazurilor, mai ales în manualul de fizică (slujbele afișate în manual indică, în mare parte, un statut socioeconomic dezirabil – medic, om de știință, sportivi etc.). În textele literare analizate, nivelul de trai al personajelor nu este atât de legat de gen sau de apartenența la o minoritate, ci de alți doi factori: nivelul de educație și implicarea părinților în viața copiilor.

Concluzii

Deși există loc de îmbunătățiri în ceea ce privește adaptarea conținutului predat la diversitatea societății în care trăim, este un gând reconfortant că procesul schimbării a început și că, pe lângă evidenta tehnologizare care a pus stăpânire pe modul în care societatea (în special copiii) își proiectează viitorul, se încearcă și o îngemănare a conținuturilor predate cu ideologia (in)echității sociale.

Resursele pe care elevii le studiază în spațiul de învățare în care își petrec cea mai mare parte a timpului – școala – trebuie să fie punctul de plecare pentru învățarea informală, extrașcolară, iar împletirea celor două este esențială pentru o înțelegere deplină a lumii, așa cum este ea. Dincolo de conținuturile teoretice, abstracte, contrastul dintre cum era și cum este acum poate fi, pentru elevi, o invitație la reflecție despre statutul lor și despre posibilitățile nelimitate pe care le au ca cetățeni ai secolului XXI.

Următorul pas în proiectul Teaching Across Intersections este dezvoltarea unui auxiliar didactic, un manual cu peste 100 de aplicații, exerciții și sugestii metodologice. Acest auxiliar va oferi profesorilor, indiferent de materia pe care o predau, resurse practice pe care le pot aplica la clasă pentru a aborda temele intersecționalității. Materialul va fi conceput astfel încât să respecte programele școlare și să contribuie la dezvoltarea competențelor generale și specifice ale elevilor, asigurându-se că predarea este incluzivă și reflectă diversitatea și complexitatea societății contemporane.