Autor: Maria Melente

“Cu cât înțelegem mai bine modul în care identitățile și puterea interacționează de la un context la altul, cu atât este mai puțin probabil ca mișcările noastre pentru schimbare să se destrame”, afirmă Kimberle Williams Crenshaw, creatoarea conceptului de intersecționalitate. Într-o lume în care diversitatea este un concept tot mai des întâlnit, dar și mai intrigant și polarizant, educația deține un rol crucial în construirea unei societăți incluzive, care îmbrățișează și celebrează pe fiecare membru în parte. Tocmai din această nevoie s-a născut manualul „Intersecționalitatea la clasă”, un ghid practic destinat cadrelor didactice care își doresc să creeze un mediu sigur și incluziv pentru toți elevii.

Cum s-a născut ideea manualului și de ce ne dorim ca școala românească să promoveze incluziunea?

Într-o școală din orașul X, undeva în ultimele bănci, stă un elev tăcut, care evită orice interacțiune cu colegii săi. Este conștient că, în orice situație – fie o conversație în pauză, fie o cerință în grupe din timpul orelor -, există riscul să fie exclus, ironizat sau, pur și simplu, ignorat. Motivele sunt, din păcate, cât se poate de diverse – poate provine dintr-o familie cu venituri mici și nu își permite aceleași haine ca ceilalți sau poate aparține unei etnii minoritare și este etichetat de către colegi. Poate are o dizabilitate pe care ceilalți nu o înțeleg sau poate se simte diferit, dar nu găsește cuvintele, momentele sau motivele potrivite să exprime asta. Ruptura apare în momentul în care mulți (sau toți) dintre colegii lui nu conștientizează ce înseamnă să fii exclus – nu din răutate, ci pentru că nimeni nu le-a explicat vreodată cât de complexă este identitatea unui om și cum realitatea fiecăruia este formată din multiple straturi – gen, etnie, clasă socială, dizabilitate, orientare sexuală și așa mai departe.

În acest context, profesorul poate prelua puterea și face diferența. Câteva cuvinte bine alese, un exercițiu simplu, dar atent ales, o conversație autentică: toate acestea pot schimba complet dinamica unei clase. De aceea s-a născut “Intersecționalitatea la clasă”, un manual care oferă profesorilor instrumentele necesare pentru a transforma școala într-un spațiu în care fiecare elev se simte văzut și valorizat.

Ce este intersecționalitatea și de ce contează în sala de clasă?

Deși nu există ca atare în DEX, putem defini “intersecționalitatea” drept studiul unor identități sociale care se suprapun sau se intersectează, precum și sistemele de dominare sau discriminare asociate cu acestea. Ea examinează modul în care diferite categorii biologice, sociale și culturale cum ar fi genul, etnia, rasa, clasa, dizabilitatea, orientarea sexuală, religia, vârsta, naționalitatea și alte axe de identitate interacționează pe multiple și adesea simultane niveluri. Aceste identități multiple pot conduce, în unul sau mai multe contexte, la excluziune. De exemplu, o persoană poate să fie, concomitent, discriminată pe bază de sex, religie, dizabilitate – o femeie musulmană în scaun cu rotile. În educație, asta înseamnă că un profesor nu poate trata un elev doar ca „fată” sau „băiat”, doar ca „român” sau „rom”, doar ca „bogat” sau „sărac”, ci trebuie să înțeleagă realitatea complexă în care trăiește acesta.

Un ghid al empatiei esențial pentru profesori, consilieri școlari și lucrători de tineret

Educația nu este doar despre transmiterea de cunoștințe, ci, poate mai mult ca niciodată în istoria modernă, și despre formarea unor cetățeni tineri empatici, capabili să înțeleagă lumea multifațetată în care trăiesc. Într-un context global marcat de polarizare, fake news și discursuri instigatoare la ură, rolul școlii devine mai important ca niciodată. Profesorii nu mai sunt doar cei ce transmit informații, ci formatori ai unor generații care trebuie să înțeleagă diversitatea și să construiască punți între oameni, nu ziduri.

Realizat în cadrul proiectului Teaching Across Intersections, cofinanțat de Uniunea Europeană prin programul Erasmus+, manualul a fost creat de o echipă de profesori și de specialiști în lucrul cu tinerii, fiind destinat profesorilor din învățământul preuniversitar, dar și consilierilor școlari, lucrătorilor de tineret și altor profesioniști care lucrează cu elevii sau tinerii, fie în context formal, fie non-formal. 

Adoptarea unei perspective intersecționale în educație nu înseamnă doar a vorbi despre discriminare, ci a oferi elevilor o înțelegere profundă a modului în care diferite fațete ale identității umane se intersectează și influențează experiențele fiecăruia. Înseamnă, totodată, să recunoaștem că inegalitățile nu sunt doar „problemele altora”, ci problematici sistemice, care ne afectează pe toți, într-un fel sau altul. De aceea, ne-am propus ca manualul să fie fundamentat pe trei valori esențiale pentru construirea unui viitor căruia fiecare dintre noi simte că aparține: incluziune socială, empatie și compasiune.

Una dintre marile provocări ale profesorilor este integrarea unor teme sociale relevante în programa școlară deja încărcată. Manualul “Intersecționalitatea la clasă” propune soluții practice, oferind cadrelor didactice peste 100 de tipologii de exerciții și peste 60 de ateliere gata de aplicat la clasă, dar și recomandări despre cum aceste concepte pot fi adaptate la diferite materii. Manualul este structurat în jurul a șase arii tematice (Etnie și diferențe culturale, Gen, Vârstă, Orientare sexuală, Clasă socială și Dizabilitate), cuprinde exemple pentru fiecare disciplină din trunchiul comun de la data lansării manualului (februarie 2025), pentru ca fiecare cadru didactic să ghideze călătoria elevilor în funcție de contextul specific, de nevoi și de dorințele elevilor.

De ce credem că un astfel de manual este important?

În ciuda progreselor în ceea ce privește conceptul de diversitate, mulți profesori nu au încă instrumentele necesare pentru a aborda, în mod eficient, intersecționalitatea la clasă. Un sondaj realizat în cadrul proiectului a arătat că peste 70% dintre profesori cunosc doar parțial sau deloc conceptul de intersecționalitate și implicațiile lui, iar mai mult de 60% cred că profesorii sau lucrătorii de tineret influențează semnificativ percepția elevilor asupra termenului. Aproape 90% consideră că intersecționalitatea este un subiect important în școli, dar nu știu exact cum să o integreze în lecții, iar 75% cred că elevii sunt deschiși să învețe despre diversitate, însă resursele disponibile pentru profesori sunt încă limitate.

Aceste cifre arată clar nevoia unui ghid bine structurat, care să le ofere profesorilor instrumentele necesare pentru a aborda aceste teme într-un mod natural și integrat în procesul de predare. Manualul “Intersecționalitatea la clasă” vine în întâmpinarea acestei nevoi, oferind un echilibru între teorie și practică, astfel încât profesorii să poată avea discuții autentice cu elevii lor despre diversitate, incluziune și discriminare.

Este important să menționăm că exercițiile sunt inspirate din manualele școlare; prin urmare, există o notă de familiaritate de ambele părți ale catedrei, inovația manualului constând în faptul că exercițiile sunt regândite într-o manieră mai incluzivă, astfel încât să permită reflecția asupra diversității și relației privilegiu-discriminare. De exemplu, un exercițiu simplu de analiză literară poate deveni un prilej de explorare a felului în care genul, clasa socială sau etnia influențează perspectivele personajelor. Astfel de exerciții creează contextul, spațiul pentru empatie, gândire critică și dezbateri constructive, oferind profesorilor instrumentele necesare pentru a aduce incluziunea în sala de clasă.

Pentru Săptămâna Altfel, Săptămâna Verde sau orele de dirigenție și consiliere, manualul oferă ateliere structurate pe durate de la o oră până la patru ore. Acestea sunt construite pe metode interactive prin care elevii sunt invitați să reflecteze și să analizeze situații reale prin prisma intersecționalității, alături de jocuri și activități interactive menite să stimuleze empatia și colaborarea, fără a ieși din sfera competențelor din programa fiecărei materii. Intersecționalitatea devine, deci, o experiență trăită, nu doar teoretizată. De exemplu, într-un atelier despre discriminare și privilegiu, elevii sunt invitați să participe la un joc de rol în care primesc identități diferite (de pildă, o elevă dintr-o familie modestă, un băiat cu o dizabilitate motorie, un adolescent dintr-o minoritate etnică etc.) și trebuie să răspundă la întrebări legate de oportunitățile și obstacolele pe care le-ar întâlni în viața de zi cu zi. Prin acest tip de metodă, elevii înțeleg nu doar definițiile teoretice ale intersecționalității, ci și modul în care ea funcționează concret în societate. 

Un aspect esențial este flexibilitatea manualului: profesorii pot folosi exercițiile exact așa cum sunt prezentate sau le pot adapta în funcție de vârsta și de particularitățile elevilor lor. Exercițiile prezentate și exemplele create pe baza lor sunt orientative și au rolul de a vă oferi inspirație în procesul didactic, putând fi utilizate fie ca atare în cadrul orelor, fie adaptate în funcție de materie, contextul clasei, nivelul elevilor sau obiectivele de învățare. Încurajăm îmbrățișarea flexibilității și a unei minți deschise în filtrarea și aplicarea sugestiilor noastre, astfel încât procesul educațional să fie unul plăcut, eficient și potrivit atât pentru profesor, cât și pentru elevi, contribuind la o experiență de învățare relevantă în ceea ce privește conceptul de intersecționalitate.  

Când școala devine a tuturor

Într-o școală din orașul X, undeva în ultimele bănci, elevul cândva tăcut ridică mâna – acum participă la discuții, pentru că știe că vocea lui contează. Ceilalți colegi îl privesc diferit de o vreme încoace – nu cu superioritate, nici cu indiferență, ci cu interes sincer. Pentru că au învățat, împreună, să se vadă unii pe ceilalți așa cum sunt: diferiți, dar la fel de valoroși.

Aceasta este puterea educației incluzive. Ca profesori, lucrători de tineret, consilieri școlari sau traineri, nu schimbăm doar planurile de lecție sau activitățile dintr-un atelier, ci avem puterea fabuloasă de a modela perspective, atitudini, vieți. Fiecare profesor are ocazia de a face din clasa sa un loc mai sigur, mai deschis, mai uman, iar “Intersecționalitatea la clasă” reprezintă un pas către această schimbare. Sperăm să fie o resursă care îi ajută pe profesori să deschidă conversații, să inspire empatie și să bătătorească, prin fiecare lecție, o cale spre o lume mai echitabilă.

Pentru că, uneori, tot ce are nevoie un copil pentru a îndrăzni să fie el însuși/să se iubească pe sine este un profesor care îl vede cu adevărat.

Descarcă gratuit manualul aici: https://www.younginitiative.org/manual-intersectionalitate/